Cronica lui Bogatu, 10.03.2018

Embed:

Capul de afiș al săptămânii curente l-a constituit, neîndoios, anunțul lui Vlad Plahotniuc, potrivit căruia PDM nu va înainta un candidat pentru alegerile primarului din capitală și va susține un candidat comun al forțelor pro-europene. După cum era de așteptat, partidele de dreapta din opoziția extraparlamentară, fără să-și ia măcar o pauză de gândire, au răspuns din reflex respingând oferta exact ca acum doi anii, când au refuzat să se alieze cu PDM în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Atunci efectele au fost dezastruoase.

Astăzi, judecând și după tămbălăul din opoziția proeuropeană, există riscul unei fragmentări periculoase a dreptei nu doar în alegerile locale anticipate, ci și în cele parlamentare. Despre consecințele acestei situații voi vorbi în cele ce urmează. Nu voi trece cu vederea boicotul Consiliului Suprem de Securitate, voi preciza unele dedesubturi ale otrăvirii în Marea Britanie a unui fost colonel GRU și mă voi referi la alte câteva subiecte.

O surpriză previzibilă

Liderul PDM ne-a obișnuit deja cu mutările sale neașteptate pe tabla de șah politic: și atunci când a preluat agenda pro-occidentală a PLDM-ului în curs de dispariție, și când a ales calea unei rezistențe active în fața ingerințelor fostei metropole în Republica Moldova, și când a apropiat Republica Moldova de România mai mult ca oricând. Ultima sa surpriză a fost ideea ca PDM să se dea la o parte în alegerile primarului Chișinăului și să sprijine un candidat unic al dreptei.

Surpriza era de altfel previzibilă, întrucât bazinul electoral al democraților din Chișinău nu este relativ suficient de mare pentru a câștiga alegerile. Chiar dacă în ultimul timp PDM s-a mișcat spre dreapta, alegătorul pro-european din Chișinău este și mai de dreapta decât formațiunea de guvernământ care nu are șansa să învingă de una singură în capitală.

PDM adună, PPDA dezbină

Din acest punct de vedere, gestul lui Plahotniuc pare să fie rezonabil. Unde mai pui că el a intuit se vede reacția negativă a partidelor extraparlamentare care, într-adevăr, au dat cu piciorul în inițiativa sa, inițiativă pe care colegul Nicolae Negru de la Ziarul Național o consideră realistă.

El scrie că îndemnul la unitate al PDM dă peste cap planurile lui Andrei Năstase de a constrânge celelalte partide să-i sprijine candidatura.

Persistă în greșeală

O maximă latină spune că a greși e omenește, dar a persista în greșeală este diabolic. Refuzul opoziției extraparlamentare de a uni toate forțele democratice, coroborat că desconsiderarea factorului geopolitic, ne-a costat scump acum doi ani de zile, aici nu am cum să nu-i dau dreptate liderului PDM. Unde mai pui că refuzul dialogului și obstrucționarea unității dreptei s-a produs exact în momentul în care la Chișinău a sosit Bridget Brink, asistenta adjunctului secretarului de stat american care pledează pentru responsabilizarea tuturor actorilor politici în numele cauzei democratice.

Politică prin inbox

Vom stabili prin sondaje dacă ne căsătorim sau, eventual, dacă divorțăm. Sau dacă facem copii. Tot prin sondaje online am putea decide dacă le răspundem prin aceeași monedă vecinilor care de ieri nu ne mai spun bună ziua, deoarece anterior noi am hotărât, tot prin sondaj, să nu le restituim banii pe  care i-am împrumutat de la ei anul trecut. Veți spune că toate acestea sunt niște aberații. Și veți avea dreptate. N-o să vă vină a crede, dar anume prin atare aberații Maia Sandu conduce partidul său. Ea a declarat deunăzi că a trimis emailuri membrilor de partid pentru a stabili prin sondaj dacă PAS îl va susține pe A. Năstase în alegeri sau nu.

Democrația împinsă la absurd

Democrația trebuie să triumfe, bineînțeles, și în viața de partid, nu doar în organizarea statului. Atâta doar că aceasta nu-i bine să fie împinsă până la absurd. De altfel, reacția Platformei DA nu a fost mai brează. Prin gura vicepreședintelui partidului, Alexandru Slusari, Maia Sandu fusese probozită pentru faptul că nu întoarce datoria din 2016, când oamenii lui A. Năstase au susținut-o în alegerile prezidențiale. Plezirul trebuie înapoiat, bineînțeles, numai că viața politică nu-i ca în manelele interpretului Nicolae Guta care cântă: eu ție, tu mie. Candidatul comun poate fi doar cel care are șanse de reușită mai mari.

Oricum ar fi, aceste șicane reciproce dintre PAS și PPDA arată că cele două formațiuni sunt din stofă diferită și singurul lucru care le leagă este prietenia lor accidentală  împotriva lui Plahotniuc. Cum însă demonizarea liderului PDM nu mai aduce dividendele politice de altădată, PPDA s-a transformat pentru Maia Sandu într-un fel de valiză fără toartă, dar plină cu pietre ce urmau să fie aruncate în adversarul lor politic comun. Să cari acest cogeamite geamantan este foarte greu, dar și să-l abandoneze în praful străzii PAS-ului îi pare rău, probabil, întrucât rămâne fără ultimele argumente electorale.

Un eșec anunțat

Ultima întrunire a Consiliului Suprem de Securitate a fost un eșec anunțat. În ajun, liderul PDM a îndemnat democrații care fac parte din această structură să boicoteze ședința, deoarece problemele abordate de șeful statului ori nu sunt de competența lui, ori nu au fost coordonate din timp.

Cui servește CSS?

Au lipsit de la ședința CSS premierul Pavel Filip, președintele Parlamentului Andrian Candu, ministrul Apărării Eugen Sturza și alți decidenți. Fără ei evenimentul a degenerat într-o ficțiune ordinară. În legătură cu acest fapt țin să amintesc telespectatorilor că CSS este doar un organ consultativ, nu unul constituțional. În condițiile actuale, acesta a devenit absolut inutil, s-a transformat într-un circ cu sala semi-goală și servește doar unui singur lucru: ajută puterea  executivă să-l ridiculizeze pe șeful statului care se umflă în pene fără să-l mai ia nimeni în serios.

Dodon se face de râs

De altfel, Igor Dodon nu trebuie ridiculizat. El se ridiculizează singur și nesilit de nimeni. Deunăzi, bunăoară, președintele republicii  a anunțat cu surle și trâmbițe că va pleca în Germania pentru a se întâlni cu Angela Merkel.

Până la urmă, n-a reușit să se întrețină nici cu portarul guvernului german. În loc de Merkel la Berlin s-a întreținut cu episcopul Markel la Bălți, după cum glumește scriitorul Alexandru Vaculovschi. Și de parcă acest fiasco lamentabil n-ar fi destul, Dodon insistă cu tot dinadinsul să se facă de râs în toată lumea.

După jalnica farsă numită ședința CSS, el a anunțat că se va plânge pe România și unioniști la ONU și la Consiliul Europei. Uluitor. Se vede că omul habar n-are pe ce lume se află. Parcă a picat din lună. Într-o democrație discuțiile despre unire sau despre separarea unui teritoriu sunt libere. Singurul lucru care este taxat de lege, după cum a arătat exemplul Cataloniei, este adoptarea unor acte juridice neconstituționale, ceea ce nu-i cazul Republicii Moldova, unde declarațiile de unire, chiar dacă au o puternică încărcătură politică, sunt niște acțiuni simbolice. Cine îl va opri pe Dodon? Nu de alta, dar, făcându-se de ocară pe plan internațional, el dezonorează statul al cărui președinte este.

Noii merkaderi

Scandalul monstru iscat de otrăvirea în Marea Britanie a unui fost colonel rus de informații ia proporții. Principalul suspect este Kremlinul, deși nu-i exclusă deocamdată  nici ipoteza potrivit căreia cineva și-a dorit să discrediteze și mai mult Moscova. Între timp, criminaliștii britanici au descins la fața locului pentru a examina banca din apropierea centrului comercial din Solsbery pe care a stat ex-colonelul Direcției Principale de Spionaj din Rusia (GRU), Serghei Skripal, înainte de a i se face rău. Polițiștii au descoperit la fața locului obiecte care pot elucida cazul. În 2006, Skripal a fost condamnat în Rusia la 13 ani de închisoare pentru spionaj în folosul Marii Britanii, împreună cu alți doi cetățeni ruși. În 2010, el fusese eliberat în schimbul a zece persoane reținute în SUA și a primit azil în Regatul Unit. Acesta e primul caz de atentat la viața unui spion eliberat în schimbul unor agenți ruși reținuți în Occident.

Nu este însă fostul colonel GRU Scripal prima persoană indezirabilă în Rusia care devine ținta unei tentative de omor. KGB-ul își urmărea în toată lumea conaționalii considerați trădători pentru a-i lichida, killerii săi fiind supranumiți merkaderi, după numele ucigașului lui Troțki. Adjunctul lui Troțki, Scleanski, ambasadorul sovietic în Bulgaria Raskolnikov, Stepan Bandera, Alexandr Litvinenko, Berezovski  și mulți alții au murit ori înecați, ori împușcați, ori spânzurați, ori cu țeasta spartă.

Lasă un comentariu