Cronica lui Bogatu. 14.04.2018

Embed:

Conflict interstatal

Republica Moldova se află în situația unui conflict interstatal cu Rusia, după cum s-a exprimat joi  ministrul Justiției Victoria Iftodi, și nu mai are un hotar comun cu CSI în urma retragerii iminente a Ucrainei, anunțate tot joi de liderul de la Kiev Petro Poroșenko. Ce înseamnă asta în condițiile în care în atmosfera politică internațională începe se miroase a praf de pușcă?

Presa internațională avertizează îngrijorată că cel de-al doilea război rece poate degenera într-un război fierbinte. Cât de mari sunt aceste riscuri vom vorbi în cele ce urmează. Vom căuta să ne dumerim de asemenea cum supraviețuiesc politicienii de la Chișinău care nu câștigă nici un leu și vom încerca să ne lămurim cine ar putea fi favoriții campaniei electorale pentru alegerile locale anticipate din luna mai.

Mulți și fără șanse

Haideți să începem cu frământările electorale de la Chișinău. Mai cu seamă că lucrurile în cursa pentru primăria capitalei în linii mari s-au lămurit.

Vor fi mulți candidați. Și aproape toți cu șanse puține. Printre certitudinile campaniei electorale se numără candidații Vasile Costiuc, Reghina Apostolov, Valeriu Munteanu, Sergiu Tofilat, Ion Ceban și alții. De altfel, candidatul socialiștilor și-a început campania cu o înșelăciune ordinară. A vizitat orașele Minsk și Baku, unde s-a comportat de parcă ar fi deja un primar ales. A avut nevoie de această mistificare pentru a induce ideea că locuitorii Chișinăului vor avea parte de pomeni grase din Belarus și Azerbaidjan.

Ceban nu degeaba se revendică drept socialist. A învățat bine se vede că la școala nomenclaturii comuniste. Se comportă ca un ștab sovietic care, îndărătul unor vorbe frumoase, își ascunde faptele dezagreabile.

Cei din urmă vor fi cei dintâi?

Asta-i situația pe stânga, pe dreapta ultimii intră în competiție primarul interimar Silvia Radu, care se poziționează drept candidat independent, și deputatul din Parlamentul României, Constantin Codreanu, care reprezintă Partidul Unității Naționale. Chiar dacă se lansează relativ târziu, ambii au forța să se numere printre favoriții acestor alegeri. De partea Silviei Radu este notorietatea pe care i-a adus-o activitatea de primar interimar, precum și lucrul concret pe care îl face deja în Chișinău

De partea lui Constantin Codreanu este sprijinul lui Traian Băsescu, activitatea sa laborioasă în Parlamentul României, unionismul faptelor pe care caută să-l promoveze.

Doi din patru

Așa fiind, se pare că în acest scrutin toată lumea va fi cu ochii pe candidatul socialist Ion Ceban, care încearcă să-și adjudece electoratul de stânga, pe candidatul independent Silvia Radu, care va căuta să întrunească voturi și din bazinul electoral de dreapta, și din cel de stânga, pe candidatul Platformei DA Andrei Năstase, sprijinit de Maia Sandu și de PLDM, și pe candidatul unionist Constantin Codreanu, sprijinit de Traian Băsescu. Anume din aceștia patru, în opinia mea, doi vor disputa efectiv fotoliul de primar.

Andrei Năstase, pe  zero

Mass-media face mișto pe seama faptului că Andrei Năstase a declarat zero venituri. Susține că nu a câștigat niciun ban de-a lungul anului 2017.

Toți se miră cum supraviețuiește el în casele lui de milioane din Chișinău și din Germania, cum a reușit să cumpere fără bani o sumedenie de loturi de pământ, cum, fiind pe zero venituri, își întreține partidul și cum își hrănește aplaudacii. Dacă nu câștigă niciun leu, ori e șomer, ori e trântor. Pentru că dacă lucrează undeva, la partid, de exemplu, trebuie să fie remunerat în conformitate cu legislația în vigoare.

Ca la PLDM, de exemplu, unde zice-se că președintele partidului are un salariu de o mie de euro pe lună. Iar dacă PDA funcționează doar în bază de voluntariat sau din  duhul sfânt, să ni se spună și nouă. Mai cu seamă că întrebările jurnaliștilor despre veniturile sale par să îl destabilizeze tare pe Andrei Năstase.

Fală goală

De fiecare data când îl vad acum pe la diverse interviuri și talk-show-uri, îmi vine în minte povestea lui Ispirescu despre țiganul cu zero venituri care, lihnit de foame, încerca să-și vândă mârțoaga chioară. Numai că iapa nu valora nici două parale și era imposibil de vândut. Din milă, un geambaș, pentru a-i crește prețul, a început s-o laude, zicând că-i iute de picior, că-i harnică ș.a.m.d.

Auzind toate acestea, țiganul i-a tăiat vorba: dacă este așa bună, a zis el, apoi nu o mai vând. Are și Andrei Năstase mârțoaga sa electorală cu care se căznește să eclipseze până și minunile lui Iisus care, precum se știe, doar cu patru pâini a hrănit câteva mii de oameni.

Liderul Platformei DA, din veniturile sale pe zero, împarte egal milioane de lei între mamă și soacră. Iar asta, neîndoielnic, e o performanță de invidiat până și pentru marele combinator Ostap Bender care, precum se știe, și-a încheiat fatalmente cariera de escroc în momentul în care încerca să treacă Nistrul, împărțind grănicerilor lingourile de aur, pentru a ajunge astfel din comunismul sovietic în paradisul capitalist românesc.

Cum să trăiești ca Stalin

În epoca modernă cunosc un singur personaj cu zero venituri care nu ducea lipsă de nimic – Iosif Stalin.

Fiica dictatorului , Svetlana Allilueva, își amintește că odată i-a cerut niște bani, iar tatăl ei, puțin pierdut cu firea, a scos din sertar un mare teanc de ruble și a întrebat-o dacă asta este suficient. Năstase, spre deosebire de Stalin, cunoaște, desigur, prețul banilor cel puțin de pe vremea când era procuror, iar apoi avocatul lui Victor Țopa.

Acum are de toate, în afară de venituri care, după cum știți deja, sunt pe zero. Nu are însă de ce să-și facă griji. De bani au nevoie, spun americanii, doar cei care nu-i au.

Ucraina: adio CSI

Ucraina se retrage din CSI. Președintele Ucrainei a dispus demararea procedurilor de ieșire oficială din comunitate.

Anunțul a fost făcut la forumul de Securitate de la Kiev, eveniment la care a participat și premierul moldovean. Deși Ucraina nu participă din 2014 la lucrările Comunității, retragerea sa oficială nu numai că închide un capitol în istorie, ci și creează o nouă situație geopolitică pentru Republica Moldova, fapt asupra căruia ne vom opri mai la vale.

Fără hotar comun

Nu  încape îndoială că decizia, de altfel, previzibilă de a părăsi Comunitatea Statelor Independente a marcat discuțiile purtate de Petro Poroșenko și Pavel Filip. Republica 

Moldova, odată cu retragerea iminentă a  Ucrainei, nu mai are un hotar comun cu CSI. Prezența noastră în acest surogat sovietic nu ne-a adus niciun beneficiu, din contră, a fost folosită de Rusia pentru a justifica ocupația militară a Transnistriei. Moscova a invocat caracterul special al legăturilor noastre istorice pentru a rămâne la Nistru.

Astăzi am ajuns, după cum s-a exprimat joi ministrul Justiției, Victoria Iftodi, în situația unui conflict interstatal cu Rusia, iar oficialitățile moldovene se văd silite să lupte pentru retragerea trupelor străine din teritoriile ocupate, fapt asupra căruia a stăruit și premierul Pavel Filip la Kiev.

O centură pentru doi

Acum, dacă nu am avut noi curajul primii să ne desprindem de vasalitatea orientală, ne-a desprins Ucraina prin retragerea sa din CSI. În lipsa Kievului și fără un hotar comun, prezența noastră în această comunitate nu e doar inutilă, ci și contraproductivă. Mai mult. Rămânerea noastră în CSI în spatele Ucrainei ar fi un gest inamical față de Kiev care ne-a dat de înțeles, cu ocazia vizitei lui Pavel Filip, că ne este și aliat, și pavăză în fața amenințărilor ruse.

Promulgarea de către președintele Petro Poroșenko, chiar în fața premierului moldovean, a legii cu privire la instituirea controlului comun asupra segmentului transnistrean al frontierei este un semn concludent că de acum încolo ambele state, Ucraina și Republica Moldova, poartă o singură centură de siguranță. 

Isterie militaristă

Arătam în Cronica de acum două săptămâni că tensiunile tot mai mari dintre Occident și Moscova pot să ducă la o ciocnire militară între cele două mari puteri nucleare.

Unii telespectatori mi-au scris neîncrezători că exagerez. Iată că azi toată mass-media internațională îmi dă dreptate, din păcate. Încordarea dintre Occident și Rusia la ora actuală pare să fie mai mare decât tensiunea dintre Occident și URSS din anii primului război rece.

La Moscova este o adevărată isterie militaristă, iar un mare canal de televiziune rus a difuzat deunăzi o emisiune în care s-a povestit ce rezerve alimentare ar urma să-și facă populația în eventualitatea unui război nuclear.

America bate șaua

Între timp, Washingtonul a lăsat discreția la o parte și recunoaște, prin gura directorului CIA Mike Pompeo, care urmează în curând să preia funcția de secretar de stat, că forțele americane au ucis câteva sute de ruși în Siria când aceștia au încercat să ocupe niște poziții controlate de insurgenții sirieni sprijiniți de Statele Unite. Este vorba de contraofensiva americană de la șapte aprilie de lângă localitatea Deir al-Zour în urma căreia fusese făcută una cu pământul o unitate specială a grupului rus de mercenari Wagner.

Forța militară americană din jurul Siriei pare  că s-a pus în mișcare, președintele Trump reiterează că Siria și Rusia sunt responsabile pentru ultimul atac chimic. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe confirmă că șeful statului discută telefonic cu aliații din NATO, inclusiv cu Turcia, iar acest fapt e un semn clar că numărătoarea inversă a început.

Unde mai pui că, în cadrul audierilor din Senat, Mike Pompeo a spus fără echivocuri că incidentul de la șapte aprilie a fost un mesaj american pentru Moscova, pe care aceasta, din nefericire, nu l-a înțeles. Occidentul sugerează astfel că de acum încolo va fi mai explicit.

Așa stau lucrurile, scumpi prieteni. Nu pierdeți cronica istoriei care se scrie sub privirea noastră.

Lasă un comentariu