De la nisip, la sticlă. Fabrica de sticlă din Capitală produce 400 de mii de sticle în doar 24 de ore

Istoria spune că sticla şi-ar avea originea în Egiptul Antic. Egiptenii cunoșteau procesul de fabricare, cum se șlefuiește, cum se taie. Obiecte din sticlă ce datează din anul 7000 î.Hr. au fost găsite în morminte, majoritatea acestora fiind din Siria.

În era creştină, sticla se folosea deja pentru geamuri.

Pentru producţia de sticlă sunt utilizate cuptoare mari de topire, unde se adună toate materialele- nisipul de cuarț, sodă, calcarul și sarea lui Glauber.

Masa obținută se amestecă și se încălzește până la 1.500 de grade Celsius.

Iar odată trecută prin foc, substanța este trimisă rapid la fasonare.

O suprafaţă perfect curată este foarte importantă pentru calitatea sticlei, de altfel, muncitoriii au grijă ca acestea să nu producă sticle cu defect.

Procesul e unul periculos, așa că un operator de serviciu monitorizează non-stop datele din interiorul cuptorului.

Proaspăt fierbinți, acestea sunt trimise spre o lustruire termică. Iar de aici borcanu-i gata!

Doamna Polina s-a angajat la fabrica de sticlă în anul 1977 și până astăzi își iubește meseria.

Dar cât de rezistentă e sticla e și întrebarea celor din laboratorul calității. Unde câteva femei verifică atent exemplarele proaspăt scoasă din cuptor.

Aici borcanul trece prin mai multe teste, se verifică la densitate sau chiar cât de rapid a fost răcit.

În total, întreprinderea poate produce peste 400 de mii de sticle şi borcane în 24 de ore, ceea ce înseamnă 144 de milioane de unităţi anual. 72 la sută dintre produse sunt exportate în Uniunea Europeană, patru procente în ţările din CSI şi doar 24 la sută rămân consumatorilor din ţara noastră.

Lasă un comentariu