Menu
Embed:

Cronica lui Bogatu, 16 Februarie 2020

Ciocoimea arivistă

Nu s-a potolit scandalul produs săptămâna trecută de declarațiile halucinante ale ministrului de Externe, Aureliu Ciocoi, precum că Rusia nu a declanșat războiul de la Nistru, ci dimpotrivă, doar a intervenit ca să pună capăt ostilităților... Din contră, a luat proporții. Încercările șefului diplomației moldovene de se justifica au incitat și mai mult spiritele. Ciocoi nu mai pune la îndoială faptul că ostilitățile le-au început formațiunile paramilitare din stânga Nistrului. El încearcă, preluând o teză a propagandei ruse, să pună pe seama Frontului Popular din Moldova vina morală pentru izbucnirea conflictului. Potrivit lui, totul ar fi început de la rezoluția Congresului II al Frontului.

În 1990, președinte al Frontului Popular era scriitorul Ion Hadârcă, iar printre cei doi vicepreședinți ai FPM se număra subsemnatul. Congresul al II-lea al FPM a votat mai multe rezoluții, una dintre ele afirmând faptul că R. Moldova este cel de-al doilea stat românesc. Acest adevăr poate să placă sau să nu unora, dar motiv de război poate fi doar în capul ciocoimii trădătoare, după cum spunea Eliade Rădulescu. Și pe urmă, războiul a început aproape doi ani mai târziu, odată cu proclamarea independenței Republicii Moldova. Încercând să dreagă busuiocul, Aureliu Ciocoi l-a invocat până și pe Winston Churchill.

Voltaire, nu Churchill

Mare belea e când un ministru vorbește după ureche. De altfel, asta e problema multor politicieni de la Chișinău. Vorbesc de pe pereți. Și acționează la fel. Cuvintele pe care i le atribuie Aureliu Ciocoi lui Winston Churchill aparțin de fapt scriitoarei engleze Evelyn Beatrice Hall. Anume ea a scris, în cartea „Prietenii lui Voltaire”: „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune”, susținând că acest principiu al democrației fusese formulat de marele cugetător francez. Acum eu unul nu pot spune măcar că nu-s de acord cu dl Ciocoi pentru a apăra dreptul său de a vorbi, întrucât am impresia că gura ministrului de Externe vorbește fără el.

Veteranii veghează

Primii care au ripostat, după cum era de așteptat, au fost veteranii războiului de la Nistru. Nici nu-i de mirare. Ei sunt cei care știu cel mai bine cum a început acest război, dezlănțuit de Rusia. Protestele lor care începuseră sâmbăta trecută au continuat și săptămâna aceasta. Deși inițial au cerut doar demisia ministrului de Externe, ei cred azi că asta nu-i suficient. Foștii combatanți declară că nu au încredere în actuala guvernare și vor întreprinde acțiuni politice pentru declanșarea unor alegeri parlamentare anticipate și evacuarea pretinșilor pacificatori ruși din stânga Nistrului, o țară agresoare neavând dreptul moral să facă parte dintr-o misiune de pacificare.

Rusia, parte a conflictului

După cum am spus-o și în cronica anterioară, declarația lui Ciocoi putea să fie o nesăbuință. L-a luat gura pe dinainte. Dar acest derapaj al ministrului de Externe dovedește doar o dată în plus că Republica Moldova a ajuns pe mâna oamenilor Kremlinului care caută să rescrie istoria în favoarea poftelor expansioniste ale lui Putin. Nu în zadar, văzând că Ciocoi dă prin gropi, i-au luat apărarea și niște experți care, proferând minciuni, au căutat să inducă ideea că de vină ar fi așa-zisul acord Snegur-Elțin din la 21 iulie 1992. Igor Boțan, bunăoară, afirmă că, potrivit acestui acord, părțile implicate în conflict ar fi Republica Moldova și autoproclamata republică nistreană. Fals.  

Scurt și cuprinzător. Semnatarii acestui acord sunt Republica Moldova, ținta invaziei, și Federația Rusă, țara agresoare. Despre Transnistria nimic. Ca să nu mai spun că există și o decizie a Curții Constituționale, precum și o hotărâre a CEDO în cazul Ilașcu, în care se arată fără echivoc că Rusia e țara agresoare care ocupă până astăzi o parte din teritoriul Republicii Moldova.

Părinții fondatori

Protestele curg lanț. S-au arătat scandalizați de declarațiile lui Aureliu Ciocoi și deputații din primul Parlament al Republicii Moldova. Aceștia, fiind martori oculari ai războiului de la Nistru, au amintit autorităților cum a început agresiunea împotriva Republicii Moldova. Guvernul și-a dat cu stângul în dreptul prin afirmațiile halucinante ale ministrului său de Externe. Numai că asta e partea vizibilă a aisbergului. Are dreptate fostul președinte al Curții Constituționale Alexandru Tănase când spune că acest guvern n-a mers bine din start. S-a pomenit izolat pe plan extern și lipsit de credibilitate pe plan intern. Nu numai că a pierdut finanțarea europeană, ci și facilitățile pe care le avea pentru exporturile în SUA. E băgat în carantină de marile cancelarii occidentale precum un suspect de coronavirus. Guvernul se clatină. Atâta doar că nu are cine să-l dea jos.

Fierbe în suc propriu

Valul de critici la adresa regimului Dodon în legătură cu declarațiile scandaloase ale ministrului de Externe este produs de foștii deputați, de veteranii războiului de la Nistru, de elita intelectuală, de mass-media. De oricine, numai nu de opoziția parlamentară care stă pe tușă și fierbe în suc propriu, fiind preocupată de problemele ei interne. Zilele acestea PAS a propus  aliaților și camarazilor din PPDA un pact de neagresiune. Poate că a fost bine intenționat, nu știu, numai că Alexandru Slusari, vicepreședintele Partidului Platforma DA, nu și-a putut ascunde stupefacția.

În ceasul al unsprezecelea

Joi, ce-i drept, în ceasul al unsprezecelea, opoziția a ieșit la rampă. Blocul ACUM a depus o moțiune de cenzură simplă împotriva ministrului de Externe, acuzându-l de politici necugetate și distructive la cheremul Rusiei. Gestul pare tardiv. Totuși, mai bine mai târziu decât niciodată.

Și-a mâncat mălaiul

Puterea agonizează. Iată că și Pavel Filip, liderul PDM, consideră că guvernul Chicu e un capitol încheiat. Acest cabinet, altfel spus, și-a mâncat mălaiul. Dacă nu intră în joc să-l îndepărteze de la putere, opoziția va fi acuzată de non-combat cu toate consecințele de rigoare în viitoarele alegeri.

Anschluss, planul A

Mass-media internațională scrie că a existat un plan A de anschlus, adică de alipire a Bielorusiei la Rusia pentru crearea unui suprastat, fapt ce i-ar fi permis președintelui rus să rămână la putere. Însă liderul de la Minsk, presat în repetate rânduri de Putin, a refuzat categoric. Ca rezultat, la Moscova a apărut planul B care a îmbrăcat forma unor amendamente constituționale. În paralel, Moscova încearcă să sufoce economic Minskul, refuzând să-i mai vândă carburanți la prețuri preferențiale, iar de la un timp propaganda rusă a pus tunurile pe Bielorusia. Lukașeko sugerând că în spatele atacurilor mediatice împotriva sa se află Putin.  

Ține la tăvăleală

Lukașenko ține la tăvăleală, fără doar și poate. Pentru a testa reacția armatei la schimbările rapide de situații, Belarus a desfășurat, începând cu data de 30 ianuarie, cu puțin înaintea sosirii la Minsk a Secretarului de Stat american, Mike Pompeo, un exercițiu de amploare în zona de sud-est, ca un semnal de a descuraja o posibilă acțiune militară din partea Rusiei. SUA, la rându-l lor, îi dau de înțeles lui Lukașenko că dacă Belarus va lupta pentru suveranitatea sa, Washingtonul îi va da o mână de ajutor.

Cine mai crede în Putin?

Cota de încredere a populației în președintele Vladimir Putin a scăzut sub pragul de 35%. Astfel, potrivit unui sondaj efectuat de Levada-Țentr, din anul 2017 încrederea în președintele rus s-a diminuat în Rusia aproape de două ori. Scăderea popularității ar fi cauzată de reducerea puterii de cumpărare a rublei și stagnarea economiei. În aceste condiții, tot mai mulți cetățeni vor o schimbare. Curios ar fi să aflu cum a evoluat cota de încredere în Putin în mijlocul nostalgicilor din Republica Moldova. Ceva îmi spune că aceasta a încremenit în prostie.

© 2019 General Media Group Corp.
Toate drepturile rezervate.